Cele mai frecvente boli ale rațelor
Sunt câteva boli care pot fi fatale pentru bobocii de rață. Am făcut o listă cu cele mai des întâlnite boli ale rațelor, dar și metode de prevenție, tratament și soluții de vaccinare. Prevenția începe cu achiziția bobocilor din surse sigure, în care s-au realizat vaccinările parentale, dar și păstrarea adăpostului în permanență curat, aerisit și uscat. Află care sunt cele mai de temut afecțiuni ale rațelor și ce soluții există pentru prevenirea acestora.
De cele mai multe ori igiena și dezinsecția sunt cele mai bune metode de prevenție. Imunitatea bobocilor de rață este protejată dacă se respectă recomandările de furajare, care asigură creșterea optimă. Furajele trebuie să fie bogate în proteine, de bună calitate și, neapărat, nealterate. Insectele și rozătoarele pot fi un mijloc de transmitere a bolilor, dar și contactul cu păsările sălbatice.
Cele mai periculoase boli ale rațelor:
Hepatita
Enterita virală a raței
Salmonella
Aflatoxicoza
Variola la rațe
Infecția cu Riemerella anatipestifer
Colibaciloza
Hepatita
Hepatita este o boală infecțioasă acută care afectează puii de rață. Apare în principal la rățuștele tinere, care au 1-28 de zile. Boala are mortalitate ridicată, de până la 95%, și se asociază cu leziuni hepatice caracteristice. Diagnosticul se face prin izolare virală sau test PCR. Perioada de incubație pentru virusul hepatitei A este de 18-48 de ore. Bobocii de rață afectați devin letargici, își pierd echilibrul, vâslesc spasmodic și mor în câteva minute, de obicei cu spasme. Și rațele adulte pot fi infectate, dar semnele clinice ale bolii nu au fost observate la rațele mai mici de 7 săptămâni. Practic, toate decesele apar la o săptămână de la debutul semnelor clinice. Primul semn clinic este diareea severă.
Prevenție și tratament
Hepatita la rațe nu are tratament specific. Prevenirea și controlul se bazează pe biosecuritate strictă și implementarea protocoalelor de vaccinare recomandate de veterinar. Se recomandă izolarea strictă a bobocilor, în special în primele 5 săptămâni de viață. Trebuie evitat contactul mai ales cu păsările de apă sălbatice. Șobolanii sunt de asemenea purtătorii virusului.
Imunizarea rațelor de reproducție se face cu vaccinuri modificate cu virusuri vii, care asigură imunitate parenterală, care previne eficient pierderile mari la rățuțele tinere. Vaccinul DHAV-1 este administrat rațelor de reproducție la 16, 20 și 24 de săptămâni și după aceea la fiecare 12 săptămâni pe parcursul perioadei de ouat. Trei imunizări sunt recomandate pentru protecția pasivă a bobocilor de rață. A fost lansat pe piață și vaccinul DHAV-1 inactiv, care se aplică într-o singură doză.
Enterita virală a raței
Enterita virală a raței este o boală contagioasă și extrem de letală, care atacă și bobocii și rațele adulte. Simptomele sunt letargia, diaree de culoare galben verzui și pene ciufulite. Semnele acestei boli sunt pete care apar pe căptușeala mucoasă a esofagului și a intestinelor. Leziunile includ hemoragii generalizate și necroza mucoasei gastrointestinale și a ficatului.
Este caracterizată prin moarte subită, în special în rândul rațelor mai în vârstă. Virusul care provoacă enterita virală de rață se transmite în principal prin contact direct de la rațele infectate sau prin contact indirect cu un mediu contaminat, cum ar fi apa. Perioada de incubație este de 3-7 zile. Rata mortalității variază și poate fi de 5%–100%.
Păsările bolnave nu pot sta în picioare și prezintă semne de slăbiciune și depresie, însoțite de fotofobie, lipsa poftei de mâncare, sete extremă, scădere, ataxie, scurgeri nazale, orificii murdare și diaree apoasă sau sângeroasă. Rațele adulte pot muri fără să sufere pierderi de greutate, dar bobocii prezintă frecvent deshidratare și scădere în greutate, precum și ciocuri albastre și orificii pătate de sânge.
Prevenție și tratament
Prevenirea enteritei include biosecuritatea și evitarea contactului cu păsările sălbatice. În Europa se folosesc vaccinuri cu virus atenuat pentru a imuniza rațele și bobocii. Administrarea parenterală, intranazală sau orală a țesuturilor infectate poate opri infecția experimentală. Păsările recuperate devin purtători infectați latent și pot elimina virusul periodic.
Salmonella
Îmbolnăvirea cu Salmonella are următoarele simptome: depresia, ochii închiși, șchiopătura, pene ciufulite etc. Se transmite prin ou, provoacă diaree la pui și la păsările de curte tinere. Infestarea cu Salmonella are ca rezultat mortalitatea ridicată. Păsările adulte sunt purtătoare asimptomatice. Simptomele bolii se aseamănă cu tifosul aviar. Semnele clinice sunt rar observate la păsările infectate, majoritatea infecțiilor cu Salmonella sunt asimptomatice la păsările de curte.
Prevenire și tratament
Prevenirea se realizează prin achiziționarea de păsări din sursă sigură de reproducție, neapărat certificată. Agroland comercializează doar boboci de rață vaccinați, cu certificate sanitare. Tratamentul împotriva Salmonella se face cu amoxicilină. În general, Salmonella Pullorum și tifoidul păsărilor afectează mai ales colectivul de păsări, nu neapărat oamenii.
Aflatoxicoza
Aflatoxicoza este o boală fungică, cauzată în principal de consumul de cereale cu umiditate ridicată care conțin toxine Alfa. Aflatoxinele sunt metaboliți toxici și cancerigeni care afectează păsările de curte, dar și alte animale. Aflatoxicoza la păsările de curte afectează în primul rând ficatul, dar poate afecta și funcțiile imunologice, digestive și hematopoietice.
Simptomele aflatoxicozei sunt somnolența, creștere deprimată, paloare, creșterea vânătăilor și scăderea fertilității. Aflatoxicoza afectează negativ greutatea, alimentația, eficienta conversiei furajelor, randamentul procesării, producția de ouă și calitatea cojii de ou, fertilitatea și eclozarea. La această boală sunt sensibile mai ales rățușele, curcanii și fazanii. Aflatoxicoza provoacă scăderea producției, cu posibile rate ridicate de morbiditate și mortalitate, și leziuni la nivelul ficatului.
Prevenție și tratament
Calitatea furajelor este foarte importantă, atât din punctul de vederea al conținutului, dar și al calității și integrității. În alimentație trebuie crescut conținutul de proteine, vitamine și minerale în proporție de 1%, în alcătuirea furajului. Adăugarea de violet de gențiană în alimentație ajută la reducerea efectului bolii alfatoxicozei.
Variola la rațe
Variola are ca simptom creșterea retardată a bobocilor de rață. Variola este de două tipuri, uscată sau umedă. Variola uscată se identifică prin prezența unor negi pe piele, ca niște vânătăi, care se vindecă în două săptămâni. În cazul variolei umede, se observă leziuni cu cruste în zona capului, în principal pe porțiunile fără pene ale păsării. Ocazional poate provoca leziuni la nivelul gurii și traheei, provocând moartea prin sufocar.
Dacă pasărea își revine, imunitatea se păstrează pe viață. Nu toate focarele de variolă sunt cauzate de virusul variolei aviare, dar pot fi cauzate de tulpini înrudite. Se poate transmite de la curcan, sau prepelițe.
Prevenție și tratament
Prevenția variolei la rațe se face în primul rând prin dezinsecție, pentru a elimina sau diminua populația de țânțari. Poxvirusul se transmite prin contactul leziunilor infectate cu răni deschise și prin mușcături de insecte, iar controlul insectelor este cheia pentru prevenirea răspândirii.
Vaccinarea este disponibilă și ar trebui să fie administrată efectivelor din locații cu antecedente de variolă sau dacă sunt cazuri de variola la păsările din apropiere.
Infecția cu Riemerella anatipestifer
Riemerella anatipestifer este o boală bacteriană foarte contagioasă, care afectează în principal bobocii și rațele adulte. Poate afecta și curcanii sau gâștele. Rățuștele afectate, de obicei în vârstă de 1-7 săptămâni, au adesea secreții oculare și nazale, tuse și strănut ușoare, scăderea în greutate, diareea cu pete de sânge, clătinarea capului, gâtul răsucit și rata mare a mortalității. În stadiile terminale ale bolii stau culcate pe spate, vâslind picioarele.
Prevenție și tratament
Pentru a vindeca această boală se recomandă tratament cu antibiotic, enrofloxacină, penicilină și sulfodiametoxină-ormetoprim 0,04-0,08%, care se administrează în furaj. Enrofloxacina este foarte eficientă în prevenirea morții atunci când este administrată în apa de băut.
Trebuie menținută biosecuritatea strictă, cu curățarea și dezinfectarea regulată a adăpostului și instalațiilor de hrană și apă. Vaccinurile trebuie administrate la rățușe, la păsările reproducătoare din majoritatea fermelor de rațe și gâște.
Colibaciloza
Colibaciloza este boala infecțioasă comună, cauzată de E coli. Este una dintre cele mai frecvente și mai devastatoare boli bacteriene ale păsărilor de curte. În primul rând, boala reduce eclozarea. Se manifestă inclusiv prin septicemie acută fatală, pericardită subacută, aerosaculită, salpingită, peritonită și celulită.
Prevenție și tratament
Curățenia în adăpost, în curte și a instalațiilor de alimentare trebuie să se facă cu regularitate. Adăposturile curate și uscate sunt cea mai bună prevenție. Tratamentul colibacilozei cu agenți antimicrobieni este problematic din cauza rezistenței multiple la medicamente pe scară largă. Este o boală rezistentă la tetraciclină și streptomicina. Are rezistență pe scară largă la dezinfectanți, inclusiv anumiți compuși ai metalelor grele, complicând și mai mult controlul colibacilozei. Un tratament recomandat adesea este clorotetraciclina 0,04% și sulfadimetoxină-ormetoprim 0,04-0,08%, care se administrează în furaje.
