Cum creezi mediul favorabil pentru polenizatori?

Albina reprezintă cel mai important polenizator din natură. Polenizarea permite plantelor să se reproducă, să fructifice, să producă seminţe şi frunze pe care le consumăm. Dacă ai în proprietate o livadă sau o grădină, ai nevoie de polenizatori sănătoși pentru floră diversificată și recoltă bună.

Polenizarea culturilor și grădinilor este posibilă cu ajutorul albinelor, fluturilor, gândacilor şi a altor insecte. Aproximativ 70% dintre cele mai cultivate specii de plante din lume se bazează într-o anumită măsură pe polenizarea insectelor. 

Beneficiile polenizării în agricultură

Condiții pentru polenizatori

Europa continuă să experimenteze o scădere generală a biodiversităţii. Scăderea polenizatorilor este rezultatul invaziei paraziților, schimbărilor climatice, pierderea habitatului, lipsa disponibilității hranei, poluarea, prezența speciilor alogene invazive, bolilor şi pesticidele. Interacţiunea complexă dintre toate aceste cauze a condus la luarea măsurilor specifice, cum ar fi reglementarea pesticidelor. 

Ce este polenizarea?

Polenizarea este transferul de polen între plante, care permite fertilizarea şi reproducerea sexuală. Există două tipuri de polenizare, abiotică şi biotică.

•  Polenizare abiotică are loc fără implicarea insectelor, de exemplu polenul transportat de vânt. 
• Polenizarea biotică este rezultatul transferului polenului de către insecte şi reprezintă aproximativ 90% din polenizarea tuturor plantelor cu flori. 
• Polenizarea poate fi realizată manual, și este rentabilă doar la culturile mici.

Polenizarea biotică

Conform unui studiu realizat de Organizaţia Europeană a Proprietarilor de Terenuri (ELO) şi Asociaţia Europeană de Protecţie a Culturilor (ECPA), producția de legume realizată cu ajutorul insectelor contribuie cu 153 miliarde de euro la economia globală, reprezentând aproximativ 9,5% din producţia agricolă. 

Reproducerea sexuală a majorităţii plantelor necesită transferul polenului de la o floare la alta din aceeaşi specie. Valoarea estimată pentru agricultura europeană a polenizării prin insecte este de 22 de miliarde de euro.

Există specii şi soiuri de plante care sunt capabile să se auto-fertilizeze, dar schimbul de material genetic între organisme diferite este de obicei necesar pentru reproducerea sexuală în rândul plantelor, iar insectele sunt cea mai bună soluție. Principalul beneficiu pe care plantele îl furnizează insectelor este hrana: nectarul şi polenul. Polenizarea biotică este o simbioza perfectă între plante şi insecte.

Beneficiile polenizării în agricultură

Sunt culturi importante, mari, care nu au nevoie de polenizare. De exemplu, culturile de cereale precum grâul, orezul şi porumbul sunt polenizate fie de vânt, fie se auto-polenizează. Culturile de cartofi, sfeclă de zahăr, spanac şi ceapă nu necesită polenizare, dar alte culturi din grădină, mai ales livezile, au nevoie mare de polenizare biotică. 

Merii și peri, și grupele din care acestea fac parte, se bazează foarte mult pe polenizarea insectelor. Polenizarea prin insecte poate creşte productivitatea culturilor de cireş cu 80% şi cu 30% la prun. Albinele melifere sunt polenizatorul principal pentru meri, peri și cireși. Sunt de mare folos albinele solitare, bondarii şi alte insecte. La nivel mondial, au fost identificate 264 de specii de culturi care sunt dependente complet sau parţial de polenizare. 

Productivitatea culturilor de rapiţă poate fi mărită cu până la 20% prin polenizare, biotică. Pepenele verde, castravetele, dovleacul şi zmeura şi condimentele au nevoie de polenizatori. Polenizarea biotică îmbogățește alimentația omului prin varietatea de fructe, vitamine şi alte beneficii în alimentaţia noastră. 39 dintre cele mai cultivate 57 de specii de plante au creştere a productivităţii datorită polenizării biotice. 

Pesticide reglementate

Reglementările europene se asigură că atunci când sunt aplicate în mod corespunzător, pesticidele nu au efecte inacceptabile asupra  organismelor nevizate de acțiunea lor, cum ar fi albinele melifere, râmele, peştii, algele sau păsările sălbatice. În conformitate cu Regulamentul (CE) Nr.1107/2009 un produs fitosanitar se aprobă numai atunci când „… nu are niciun fel de efecte acute sau cronice inacceptabile asupra supravieţuirii şi dezvoltării roiului, luând în considerare efectele asupra larvelor albinelor melifere şi comportamentului albinelor melifere”. În Fitofarmacia Agroland găsești pesticide care se supun acestor norme. 

Grădina și livada ta sunt gazde bune pentru insectele polenizatoare?

Supravieţuirea populaţiilor polenizatoare depinde de mulţi factori, inclusiv disponibilitatea hranei. Disponibilitatea cantităţii suficiente de hrană adecvată depinde de combinaţia între terenurile din agricultura locală şi terenurile neagricole. 

Peluzele verzi imaculate în jurul locuinţelor şi birourilor sunt estetice, dar sărace în specii. Îndepărtarea completă a arbuştilor şi plantelor sălbatice distruge sursele de nutriţie, reproducere, cuibărit şi adăpost din calea precipitaţiilor. De aceea, este bine să îmbogățești curtea și grădina cu arbuști decorativi, arbuști fructiferi, butași de trandafiri, și să folosești semințe de gazon care combină diferite specii de iarbă.

• Pe marginea gazonului plantează material săditor divers: arbuști decorativi, arbuști fructiferi, butași de trandafiri.
• Folosește semințe de gazon care combină diferite specii de iarbă.
• Biotipuri preferate de polenizatori: livezile, păşunile întreţinute, gardurile vii, culturile înflorite şi terenurile necultivate şi zonele înverzite. 
• Includerea elementelor naturale în amenajarea curții: nisip, terenuri goale, pietre, roci şi ziduri de piatră.
• Rotaţia utilizării terenurilor de la o recoltă agricolă la alta. 
• Protecţia solului cu culturi intermediare sau de acoperire, ce pot îmbunătăţi calitatea solului.
• Aplicarea produselor fitosanitare în conformitate cu instrucţiunile de pe etichete.
• Lupin (genul Lupinus), o plantă perenă care fixează eficient azotul.

Conceptul de terenuri multifuncţionale este din ce în ce mai integrat de agricultorii români, prin amenajarea zonele adiacente terenurilor şi alte spaţii marginale în mod special pentru polenizatori şi alte specii. Poți crea biotopuri bogate în plante unde polenizatorii pot să abunde. Terenurile care susţin polenizatorii includ livezile, păşunile întreţinute, gardurile vii, culturile înflorite şi terenurile necultivate şi zonele înverzite. 

Mulţi polenizatori depind și de disponibilitatea elementelor naturale, cum ar fi zonele de nisip, terenuri goale, pietre, roci şi ziduri de piatră. Rotaţia utilizării terenurilor de la o recoltă agricolă la alta de-a lungul timpului este un element de bună practică agricolă. Rotaţia culturilor asigură diversitate sezonieră a surselor de polen şi poate reduce cerinţele pentru îngrăşăminte.

Pot fi plantate culturile ce permit recuperarea solului şi sprijinirea dezvoltării solului, cum ar fi trifoiul sau facelia. Aceste resurse pot fi toate localizate într-un singur câmp sau răspândite pe o zonă locală. Autonomia de zbor a polenizatorilor non-migratori este limitată, aşa încât diversitate de resurse locale nu este doar avantajoasă, este necesară.

Cei mai importanți polenizatori

• Albina meliferă a beneficiat de atenţie sporită din partea autorităților. Albina meliferă europeană (Apis mellifera L.) este cel mai comun polenizator şi furnizorul clasic de miere.

• Muştele de floare de tipul Eristalis, seamănă izbitor cu o albină, dar sunt de fapt muște de floare, aparţin ordinului Diptera. Pot fi găsite aproape peste tot şi pot fi active la temperaturi scăzute.

• Gândacii albină (Trichius fasciatus, fam. Scarabaeidae) – cele câteva specii de plante care se bazează pe polenizarea prin intermediul gândacilor au, de obicei, carpele bine protejate de muşcătura organelor bucale ale gândacilor.

• Molii şi fluturi – florile care depind de fluturi pentru polenizare oferă de obicei mai mult nectar decât polen. Florile polenizate de molii se deschid noaptea pentru a profita de perioada când moliile sunt cele mai active.

• Hymenoptera sunt un grup taxonomic mare de insecte. Familia Apidae include bondari, albine solitare, albine fără ac şi albine melifere. În Europa Centrală pot fi găsite aproximativ 700 de specii de albine.

• Albinele solitare sunt albine sălbatice , care trăiesc singure sau în roiuri mici. Larvele albinelor solitare pot trăi în tunele tubulare sau adăposturi săpate de femelele adulte şi de multe ori se folosesc de adăposturi potrivite precum cochiliile de melci goale , tulpinile uscate de plante şi cariile din lemn.

• Bondarii au un corp durduliu, care este acoperit de puf negru şi colorat, ce creşte adesea într-un model dungat caracteristic. Bondarii sunt uneori folosiţi ca polenizatori în sere, unde culturile, precum cele de roșii pot fi cultivate în condiţii controlate atent. Mai multe specii de bondari sunt crescute artificial, iar roiuri întregi pot fi cumpărate.

Inovaţii tehnologice joacă un rol important în protecţia polenizatorilor. Tehnologiile moderne de aplicare a pesticidelor sunt un exemplu din lumea agricolă, permit reduceri ale devierilor pulverizărilor; acest lucru ajută la prevenirea răspândirii reziduurilor de pesticide în zonele care nu sunt vizate. Noile tehnologii folosesc duze de aplicare care pulverizează picături suficient de mari pentru a nu fi afectate de vânt.