Cum testăm prospețimea ouălor?
Poate vă întrebați de ce este bine sau de ce își dorește cineva să verifice prospețimea ouălor. Ouăle achiziționate din comerț au inscripționată data expirării, iar în cazul celor de casă, de regulă, le folosim de îndată ce au apărut în cuibar. Totuși, suntem siguri că nu o dată v-ați întrebat dacă sunt proaspete ouăle pe care urmează să le folosiți. Din acest motiv, ne-am gândit să descriem câteva moduri prin care putem verifica destul de ușor prospețimea.
TESTUL APEI
Umpleți un bol cu apă rece și scufundați în el câteva ouă. Dacă oul sau ouăle se ridică încet, înseamnă că sunt vechi de câteva zile (până la una-două săptămâni) și ar trebui să le consumați cât mai repede. Dacă un ou plutește complet înseamnă că acesta este foarte vechi și nu mai este bun pentru consum. Evident, probabil ați ghicit deja, ouăle proaspete vor rămâne scufundate, pe fundul bolului. Aceasta este o metodă neinvazivă de testare a prospețimii ouălor, și chiar dacă nu este 100% precisă, în cele mai multe cazuri ne ajută să ne dăm seama cât de vechi sau cât de proaspete sunt ouăle pe care intenționăm să le consumăm.
TESTUL CASTRONULUI
Dacă metoda precedentă a fost neinvazivă, de această dată vă propunem să analizați conținutul oului. Testul castronului este cea mai simplă cale de a verifica prospețimea ouălor. De regulă, ne putem da seama că un ou este trecut fără să spargem complet coaja. Se crapă cu greutate deoarece membrana a devenit robustă. Are un miros urât chiar înainte de spargere, care se accentuează pe măsură ce îl crăpăm. Evident, ne putem însela foarte ușor. Un ou care arată urât, cu coaja murdară, poate fi proaspăt, în timp ce un ou care are un aspect curat, se dovedește a fi vechi și stricat.
Așadar, spargem un ou într-un castron. Dacă mirosul nu este ciudat, culoarea este normală, albușul este închegat, gălbenușul este foarte bine închegat și bombat, acel ou este proaspăt și îl puteți consuma fără probleme.
O altă metodă de testare a prospețimii este de a verifica, într-o încăpere întunecată, conținutul oului folosind o sursă de lumină: lumânare sau o lanternă. Luminați cu lanterna capătul bombat al oului și veți vedea interiorul cojii iluminat. Dacă lumina nu poate fi observată prin toată coaja, înseamnă că oul nu este tocmai proaspăt. Într-un ou proaspăt, gălbenușul este compact și nu se mișcă, deoarece nu sunt prezente bule de aer. Într-un ou vechi, gălbenușul începe să se miște în interior, ajutat de bulele de aer prezente.
Alegeți un ou pentru a-i testa prospețimea și începeți să îl agitați. Dacă nu se aude un zgomot similar cu plescăitura de apă, înseamnă că oul este proaspăt și comestibil. În cazul în care din interior se aude un sunet de apă agitată, înseamnă că aerul este prezent, iar oul nu este proaspăt și nici comestibil.
Voi ce metode folosiți pentru a verifica prospețimea ouălor?