Livezile de pomi fructiferi sunt pot fi un business de succes pentru orice agricultor. Pentru înființarea unei livezi, indiferent de specia de pomi fructiferi preferată, trebuie să se respecte câteva reguli esențiale, pentru a obține o plantație reușită. În cele ce urmează parcurgem toate etapele fundamentale pentru înființarea unei livezi. Articolul se referă la înființarea livezilor și plantațiilor de dimensiuni mici sau medii, care au câteva hectare în dimensiune.

Cunoașterea și analizarea solului

Înființarea unei livezi de pomi fructiferi se face în scopul recoltării și comercializării fructelor proaspete, prepararea conservelor sau pentru producerea alcoolului distilat. Bineînțeles, intenția este de a produce cât mai multe fructe, de calitate superioară, pe termen lung și foarte lung. Aceste performanțe se obțin doar dacă înființarea se va face pe solul potrivit. În general, cel mai potrivit sol pentru pomii fructiferi este cel bogat în humus. Solurile foarte umede ori cele compacte nu sunt cele mai potrivite pentru livadă. Corectarea calității solului se poate face cel mai bine prin îmbogățirea cu compost. Alte substanțe adăugate forțat în compoziția solului, cum ar fi calcarul, turba sau chiar îngrășămintele chimice, nu sunt neapărat benefice. Îmbogățirea solului se recomandă doar la nevoie, după analiza de laborator a acestuia, și depistarea unor carențe care ar putea afecta cultura.

Verificarea solului constă în:

Grosimea stratului de sol. Adâncimea de 1 m este obligatorie pentru plantare. Se ia în considerare că părul, cireșul, prunul, caisul și nucul formează rădăcini care ajung și la 3 m)
Alcătuirea granulometrică și porozitatea. Conținut echilibrat de argilă, mâl, nisip. Argila ar trebui să fie în proporție de 40% (30% la măr, 23% la păr). Solul trebuie să fie ușor de drenat, să nu rețină apă.
Starea de gleizare, adâncimea apei freatice. Gleizare este determinată de apele freatice, de cele stagnate, sau de izvoarele de coastă. Poate provoca asfixierea rădăcinilor. Cei mai sensibili pomi fructiferi la gleizare sunt cireșul, prunul, piersicul și caisul.
Însușirile chimice (conținut humus, azot, fosfor, potasiu, calciu, microelemente, pH). Solurile cu 3% humus sunt cele mai potrivite pentru cultura pomilor fructiferi. Calciul este important, prezența lui în exces inhibă absorbția altor microelemente. Mărul suportă până la 12% calciu în sol, piersicul numai 8%, la fel și părul altoit pe gutui.
pH-ul. Reacția solului influențează diferit speciile de pomi fructiferi. Mărul preferă pH-ul între 5,2 și 6,8, dar se poate dezvolta și între 4,5-8. Limitele pH pentru fiecare pom fructifer le găsiți în articolele de plantare.

🌱Sfat util: Nu se formează o livadă pe un teren pe care a fost desființată o altă livadă. Solul este obosit, nu este destul de fertil, sistemul radicular nu se va dezvolta suficient, creșterea puieților va fi redusă, intrarea în rod lentă.

Pregătirea terenului pentru înființarea livezii

Pregătirea terenului înaintea plantării propriu-zise este un pas foarte important. Se realizează din toamna precedentă plantării. De la pregătirea terenului până la plantare trebuie să treacă cel puțin 5 luni. După analizarea solului, urmează pregătirea lui. Se va începe cu degajarea terenului, desfundarea și aratul, drenarea și fertilizarea la nevoie, și plantarea. Explicăm în cele ce urmează fiecare procedură în parte.

Degajarea terenului

Terenul pe care urmează înființarea unei livezi trebuie curățat de toate plantele, abuștii și arborii care sunt pe el. Defrișarea se va face și în cazul unor eventuali pomi fructiferi vechi care sunt pe terenul respectiv, și încă mai au rod. Trebuie eliminate orice plante care ar putea scădea șansele de rod ale noii livezi.

🌳 Sfat util: luați în considerare și împrejmuirea livezii. Ține animalele sălbatice la distanță și protejează livada. Cu toate că este foarte utilă, este și costisitoare. Cea mai accesibilă împrejmuire se realizează din piloni de beton sau metal și sârmă.

Fertilizarea terenului

Dacă la testarea terenului s-au constatat deficiențe de azot, potasiu, fosfor, se recomandă fertilizarea. Fertilizarea se poate face prin administrarea de gunoi de grajd fermentat, la care se adaugă îngrășământul chimic NPK. Fertilizarea mixtă se recomandă doar la înființarea plantației. Ulterior se va aplica alternativ, de la an la an, îngrășământ natural apoi chimic. Formula recomandată este de 50 to/ha gunoi de grajd, alături de 800 kg superfosfat și 200-250 kg sare potasică.

Desfundarea terenului

Desfundarea terenului are loc în momentul premergător plantării, fie că este primăvara sau toamna. Desfundarea se face cu ajutorul utilajelor agricole, până la o adâncime de 60-70 cm. După desfundare, urmează discuirea, pentru a mărunți brazdele de pământ, și pentru a uniformiza și nivela terenul.

Pichetarea terenului

Compartimentarea terenului pentru înființarea livezii este o procedură importantă. La împărțirea solului se ține cont de vigoarea soiului. De obicei, pentru livezi se aleg pomi fructiferi de vigoare mică, ușor de tăiat, igienizat și recoltat. Distanța dintre rânduri se stabilește în funcție de gabaritul utilajelor agricole, iar distanța dintre pomii fructiferi în funcție de vigoarea lor.

În livezile intensive mici sau medii se plantează între 400-650 de pomi/ha. Pomii sunt de talie mică, ajung la maturitate la înălțimea maximă de 3,5 m. Picheții pentru stabilirea locului de plantare pot fi folosiți ulterior și pe post de tutori. În livezile clasice se plantează de obicei pomi fructiferi din soiuri mai mari, la distanță de 4-6 m, în funcție de specie. De exemplu, între pruni se vor lăsa 4 m, dar cireșul, care este mai viguros, are nevoie de 6 m. Pentru nuci se va păstra o distanță de 10 m. Săparea gropilor se va face în formă pătrată, cu latura de 1 m, adâncime de 80 cm.

Alegerea materialului săditor

Puieții de pomi fructiferi se aleg mereu din magazinele de specialitate, este important să fie puieți din portaltoi pentru că sunt material săditor de calitate superioară. Soiul de pom fructifer se alege ținând cont dacă este autofertil sau are nevoie de polenizator. Este bine ca în livadă să fie două soiuri din aceeași specie, pentru ca polenizarea să fie eficientă, iar pomul să fie mai rodnic.

Mai multe detalii despre plantarea speciilor de pomi fructiferi poți găsi aici. Vei găsi informații utile despre lucrările de întreținere de peste an, altoirea pomilor fructiferi și recoltarea fructelor.

Înființarea unei livezi de pomi fructiferi

Cunoașterea și analizarea solului

Verificarea solului constă în:

Grosimea stratului de sol. Adâncimea de 1 m este obligatorie pentru plantare. Se ia în considerare că părul, cireșul, prunul, caisul și nucul formează rădăcini care ajung și la 3 m)
Alcătuirea granulometrică și porozitatea. Conținut echilibrat de argilă, mâl, nisip. Argila ar trebui să fie în proporție de 40% (30% la măr, 23% la păr). Solul trebuie să fie ușor de drenat, să nu rețină apă.
Starea de gleizare, adâncimea apei freatice. Gleizare este determinată de apele freatice, de cele stagnate, sau de izvoarele de coastă. Poate provoca asfixierea rădăcinilor. Cei mai sensibili pomi fructiferi la gleizare sunt cireșul, prunul, piersicul și caisul.
Însușirile chimice (conținut humus, azot, fosfor, potasiu, calciu, microelemente, pH). Solurile cu 3% humus sunt cele mai potrivite pentru cultura pomilor fructiferi. Calciul este important, prezența lui în exces inhibă absorbția altor microelemente. Mărul suportă până la 12% calciu în sol, piersicul numai 8%, la fel și părul altoit pe gutui.
pH-ul. Reacția solului influențează diferit speciile de pomi fructiferi. Mărul preferă pH-ul între 5,2 și 6,8, dar se poate dezvolta și între 4,5-8. Limitele pH pentru fiecare pom fructifer le găsiți în articolele de plantare.