Întreținerea culturii de cătină – tăieri, înmulțire, tratare

Cătina este un arbust rezistent la frig, nu foarte pretențios față de sol, care are nevoie de un sol umed și neapărat are nevoie de lumină. Nevoia de lumină este motivul pentru care trebuie atenție mare și la tăiere. 

Îngrijirea plantației și tăieri

Din cauza faptului că este un arbust care la maturitate este voluminos, cătina se plantează la distanță de 1,5 m. Cătina are la început o creștere lentă. În primii 5 ani va fi nevoie practic doar de menținerea terenului în stare bună, fără buruieni, ca ogor negru. Lăstarii vor crește mai intens abia în al treilea an după plantare.

În livezile și grădinile familiale se preferă forma de coroană globuloasă. În primul an se va păstra axul principal alături de 3-5 ramuri laterale. În anii următori se va garnisi. Se păstrează ramurile care apar pe axul principal, din 30 în 3- cm. Pe ramurile de schelet se păstrează ramurile din 15 în 15 cm.  

• La plantele cu flori bărbătești tăierile se vor realiza doar o dată la 4-5 ani. Se aplică tăieri de formare, care împiedică arborele să se extindă haotic.

• La plantele cu flori femele se răresc lăstarii fructiferi în fiecare an. Rărirea lăstarilor fructiferi favorizează creșterea favorabilă a fructelor pe ceilalți lăstari. Rărirea se face la 10-12 cm. 

Boli și dăunători ale cătinei

Boala cea mai frecventă este verticilioza, o micoză care poate distruge plantația. Se poate evita dacă plantația nu este înființată după cais, tomate, ardei sau cartofi. Afidele pot ataca lăstarii plantei, iar gândacii pot ataca tulpinile. Fructele ar putea fi puse în pericol de musca siberiană a cătinei, iar vara, din cauza umidității excesive, poate apărea putregaiul cenușiu. Toate se tratează cu substanțe din fitofarmacie. 

Înmulțirea

Cătina nu rezistă la transplantare, iar când vine vorba de înmulțire aceasta se face prin butași lemnificați sau prin drajoni.

• Înmulțirea prin butași se face folosind ramuri de 2-3 ani. Distanța pe rând între butași la fi de 12-15 cm.

• Înmulțirea prin drajoni este posibilă, cătina având capacitate mare de drajonare. Dezavantajul este că drajonii au rădăcină slabă, și prinderea la plantare este dificilă.