Pisoiul Garfield

Nu aș putea spune ,,animalul meu preferat este…”. De ce? Pentru că iubesc toate animalele. Povestea de mai jos este una simplă și asemănătoare cu celelalte 14 povești care însoțesc fiecare pisică din „clanul pisicesc” din casa mea.

În afara unui motan primit cadou, absolut toate celelalte mustăcioase au fost recuperate după abandon, accidente de mașină etc.

Locuiesc în mediul rural unde știți bine care este mentalitatea referitoare la animalele de companie. Toamna trecută, ,,oameni de bine” mi-au furat porumbul de pe câmp și mi-au lăsat un ,,cadou”: un pisoi sfrijit, galben cu alb, care, la momentul găsirii, nu se mai putea ține pe picioare prea bine de slab ce era. Plin de purici și viermi, dezhidratat și malnutrit.

L-am luat acasă, l-am îmbăiat, l-am lăsat să bea apă și să mănânce hrană umedă pentru pisoi. După prima parte de deparazitare internă și externă, a început să se miște din ce în ce mai bine. A devenit vesel și jucăuș.

Poză din articol a fost făcută la 3 luni de la recuperarea de pe câmp. Este deparazitat, a urmat un tratament intensiv cu vitamine și minerale.

Și pentru că trebuie sa devenim băieți cuminți, ne pregătim de sterilizare. Nesterilizarea atrage după sine urmași nedoriți, bătăi violente și răniri între motani, neatenție și posibilitatea crescută de a fi loviți de mașini.

Dacă într-adevăr pisicile au șapte vieți, măcar una dintre ele să o trăiască cu demnitate!

Poveste trimisă de Claudiu B.

Ai salvat și tu un câine sau o pisică? Trimite-ne povestea ta!

Dacă și tu te numeri printre cei care au o poveste asemănătoare, te invităm să ne povestești mai multe. Scrie-ne la adresa [email protected] și trimite-ne câteva fotografii, alături de datele tale contact. 

O dată pe săptămână, vom publica pe blogul Agroland o poveste care ne-a impresionat, și vom premia efortul tău de a salva un animal cu un sac de hrană pentru animale de companie.