31 ianuarie 2019

Povestea cățelului Bobo

Era o vară foarte călduroasă. Mergem spre casa mamei și pe drum a apărut în urma mea o mogâldeață cât palma. Am întors capul. Mă privea și parcă mă ruga să-l ajut!

Doamne! Ce milă mi s-a facut de el! L-am luat și am mers spre mama. Era extrem de încântată când l-a văzut. Mi-a spus să îl las la ea, pentru că este singură și are nevoie de un prieten.

Am dat fuga la magazin și am luat bobițe pentru juniori. A mâncat un pic. Venise timpul să plec, dar apoi am ținut mereu legătura cu mama prin telefon. Trebuia să știu ce face Bobiță. Totul a decurs cum trebuie până în cea de-a trei zi. A început să verse și nu mai mânca. Stătea culcat.

Am dat fuga la mama. De acolo, la cabinetul veterinar. Când am ajuns cu el stupoareeeee. Medicul mi-a spus ca are paraviroză și că nu are șanse mari să supraviețuiască. Mi-au dat lacrimile instant. Doctorul mi-a cerut voie să îi facă un vaccin. „Poate reușim să îl salvăm”.

I-a făcut injecția și mi-a dat o sticluță cu un lichid alb. Mi-a spus să îi administrez cu o seringă lichidul alb amestecat cu ceai de mentă din jumătate în jumătate de oră .

Două zile și două nopti nu m-am dezlipit de el. A treia zi a început să mișune prin casă. Nu mai puteam de bucurie. Nu știam pe cine să anunț mai repede. Pe mama? Pe medic? Fericire mare! L-am ținut o săptămână, timp în care i-am oferit doar hrană adecvată, recomandată de medic. Am reușit să-l fac cel mai iubit cățel.

Medicul era un felcer veterinar în vârstă, care a lucrat la Grădina Zoologică Băneasa. Mi-a spus că mă cunoaște de când eram cât Bobo, și de dragul tatălui meu a facut ce a făcut. Eu nu știam cine e. Îmi amintesc doar, de când eram micuță, că venea cineva călare la tata și că mă plimba și pe mine cu calul. Nu mi-a luat niciun ban pe tratament. Și acum mă rog pentru sănătatea lui.

Timpul a trecut. Acum Bobo are 9 ani, iar mama 89. El este cel care o mai ține în viață. Mă așteaptă mereu pe alee, iar eu îi aduc ceva bun mereu.

Poveste trimisă de Adriana M.

Ai salvat și tu un câine sau o pisică? Trimite-ne povestea ta!

Dacă și tu te numeri printre cei care au o poveste asemănătoare, te invităm să ne povestești mai multe. Scrie-ne la adresa [email protected] și trimite-ne câteva fotografii, alături de datele tale contact. 

O dată pe săptămână, vom publica pe blogul Agroland o poveste care ne-a impresionat, și vom premia efortul tău de a salva un animal cu un sac de hrană pentru animale de companie.

Povestea cățelului Bobo

Era o vară foarte călduroasă. Mergem spre casa mamei și pe drum a apărut în urma mea o mogâldeață cât palma. Am întors capul. Mă privea și parcă mă ruga să-l ajut!

Doamne! Ce milă mi s-a facut de el! L-am luat și am mers spre mama. Era extrem de încântată când l-a văzut. Mi-a spus să îl las la ea, pentru că este singură și are nevoie de un prieten.

Am dat fuga la magazin și am luat bobițe pentru juniori. A mâncat un pic. Venise timpul să plec, dar apoi am ținut mereu legătura cu mama prin telefon. Trebuia să știu ce face Bobiță. Totul a decurs cum trebuie până în cea de-a trei zi. A început să verse și nu mai mânca. Stătea culcat.

Am dat fuga la mama. De acolo, la cabinetul veterinar. Când am ajuns cu el stupoareeeee. Medicul mi-a spus ca are paraviroză și că nu are șanse mari să supraviețuiască. Mi-au dat lacrimile instant. Doctorul mi-a cerut voie să îi facă un vaccin. „Poate reușim să îl salvăm”.

I-a făcut injecția și mi-a dat o sticluță cu un lichid alb. Mi-a spus să îi administrez cu o seringă lichidul alb amestecat cu ceai de mentă din jumătate în jumătate de oră .

Două zile și două nopti nu m-am dezlipit de el. A treia zi a început să mișune prin casă. Nu mai puteam de bucurie. Nu știam pe cine să anunț mai repede. Pe mama? Pe medic? Fericire mare! L-am ținut o săptămână, timp în care i-am oferit doar hrană adecvată, recomandată de medic. Am reușit să-l fac cel mai iubit cățel.

Medicul era un felcer veterinar în vârstă, care a lucrat la Grădina Zoologică Băneasa. Mi-a spus că mă cunoaște de când eram cât Bobo, și de dragul tatălui meu a facut ce a făcut. Eu nu știam cine e. Îmi amintesc doar, de când eram micuță, că venea cineva călare la tata și că mă plimba și pe mine cu calul. Nu mi-a luat niciun ban pe tratament. Și acum mă rog pentru sănătatea lui.

Timpul a trecut. Acum Bobo are 9 ani, iar mama 89. El este cel care o mai ține în viață. Mă așteaptă mereu pe alee, iar eu îi aduc ceva bun mereu.

Poveste trimisă de Adriana M.

Ai salvat și tu un câine sau o pisică? Trimite-ne povestea ta!

Dacă și tu te numeri printre cei care au o poveste asemănătoare, te invităm să ne povestești mai multe. Scrie-ne la adresa [email protected] și trimite-ne câteva fotografii, alături de datele tale contact. 

O dată pe săptămână, vom publica pe blogul Agroland o poveste care ne-a impresionat, și vom premia efortul tău de a salva un animal cu un sac de hrană pentru animale de companie.