Povestea celor doi blănoşi jucăuşi (Puffy si Botoshel)

Am gasit-o pe Puffy într-o seară friguroasă de februarie în 2015 pe strada Lupeni a oraşului Ploieşti. Pe stradă langa ea era un domn care încerca să-i facă un adăpost din carton pe trotuar şi îi lăsa câteva colţuri de pâine. N-am putut să trec pe lângă ea indiferentă şi de îndată ce am dat s-o mângăi, a sărit pe mine bucuroasă şi din prima clipă am îndrăgit-o. Apoi, jucăndu-ma cu ea am observat că are ceva la lăbuţa dreaptă din faţă şi nu putea să pună piciorul jos. Avea lăbuţa legată cu o cârpă neagră. L-am întrebat pe domnul care era cu ea ce păţise şi mi-a spus că fusese lovită de o maşină.
Pe drumul meu de întoarcere, era tot acolo, stătea singurică în cutia de carton. M-a recunoscut imediat ce m-a văzut. M-am dus acasă îngândurată, dar n-am putut să dorm toată noaptea gândindu-mă la ea. A doua zi de dimineaţă, m-am dus s-o iau, cu toate că mai aveam acasă un căine lup. Îmi era teamă că poate n-am s-o mai gasesc acolo, dar tot acolo era şi părea mai tristă. Nu-şi mâncase colţurile de pâine. Îi era frig şi probabil o durea şi picioruşul. Am înfăşurat-o într-un prosop şi am carat-o în braţe tot drumul până acasă căci nu putea să meargă bine.

Am dus-o apoi la un medic veteriar, iar cu tratament, în timp s-a refăcut complet cu picioruşul şi aleargă veselă şi plină de energie, joacându-se cu Lupu şi mai ales cu Botoshel.
Iata câteva poze recente:

Povestea lui Botoshel Puturache

L-am găsit chiar în faţa casei pe trotuarul opus. Era prin august 2016. Era mic, murdar, posomorăt, înfometat şi însetat. Fusese batut şi izgonit de un vecin de pe la culţul străzii. Nu ştiu exact de ce. Cum poate cineva să lovească o creatură atât de mică şi neajutorată?!
Faceţi cunoştinţă cu Botoshel care în primele luni ale vieţii sale a cunoscut numai furia oamenilor:

Nu ma lăsat inima şi l-am luat la mine cu intenţia de a-l duce acasă la fratele meu, care mai avea un câine – iar eu în acel moment aveam deja doi: Puffy şi Lupu. L-am luat, i-am dat apă şi măncare şi l-am lasat să doarmă afară pe un preşuleţ. Fiind vară, a doua zi i-am făcut baie şi deja începea să-şi revină şi să fie mai vesel. A început să latre chiar şi să se joace cu ceilalţi doi. Puffy l-a acceptat imediat iar Lupu îl trata mai mult cu indiferenţă, el considerându-se, cel puţin până în acel moment, şeful haitei. Dar pe măsură ce Botoshel creştea – aşa îi pusesem numele – devenea din ce în ce mai impunător în faţa lui Lupu, în ciuda diferenţei de mărime între cei doi, Botoshel fiind de talie mică.

A crescut frumos Botoshel, iar, atasându-mă de el, a rămas pănă la urmă la noi. Aşadar, în familia nostră, câţi membri de familie sunt, tot atâţia căţei. Întotdeauna am avut câini – e adevărat nu atât de mulţi ca acum – şi nu-mi pot imagina viaţa fără ei. Sunt prieteni adevăraţi, şi în felul lor unic, ne arată că sunt recunoscători pentru că le-am salvat viaţa, luându-i de pe stradă, unde i-ar fi aşteptat un trai crunt şi pentru că le oferim o viaţa confortabilă şi multă afecţiune.

Dna. Laura S. este stapana si eroul celor trei catelusi superbi. Dansa ne-a scris un lucru foarte important, si anume “Am scris povestile insotite de poze in speranta ca voi reusi sa inspir si alti oameni sa ajute animalele aflate in situatii limita.”

Speram si noi ca toti oamenii sa aiba un suflet la fel de mare ca al doamnei Laura.

Ai salvat și tu un câine sau o pisică? Trimite-ne povestea ta!

Dacă și tu te numeri printre cei care au o poveste asemănătoare, te invităm să ne povestești mai multe. Scrie-ne la adresa [email protected] și trimite-ne câteva fotografii, alături de datele tale contact. 

O dată pe săptămână, vom publica pe blogul Agroland o poveste care ne-a impresionat, și vom premia efortul tău de a salva un animal cu un sac de hrană pentru animale de companie.