Povestea Tigruței

Povestea a început în urmă cu 18 ani, când fata mea Alina a venit acasă cu un ghemotoc de blăniță. L-a smuls din mâinile unui băiat care își făcea ghetele cu ea. Spun ea pentru că era o pisicuță tigrată, care nu știa nici măcar să mănânce, dar mai să trăiască într-un apartament de bloc.

A învățat repede și, de 18 ani, Tigruța, căci așa am botezat-o noi, ne înfrumusețează viața.

În urmă cu doi ani a făcut o tumoare mamară. Am dus-o la câteva clinici să aflăm ce e mai bine pentru ea. Peste tot ne-au spus că e mai bine pentru noi să o operam, căci e mai ușor de îngrijit, iar pentru ea speranța de viață este de circa șase luni. Așa am hotărât să nu o chinuim cu operația pentru câteva luni.

Au trecut doi ani, în care boala a avansat, tumoarea a crescut și câteodată sângerează și este într-adevăr greu pentru noi, dar Tigruța trăiește. Casa noastră arată că un salon de spital, nu mai avem covoare, le-am strâns să nu sângereze pe ele și i-am pus scutece peste tot unde s-ar putea așeza.
Dar, așa cum am spus, Tigruța trăiește și în fiecare zi ne învață ce înseamnă să lupți pentru viață. Mănâncă, doarme, câteodată se joacă, are și zile mai rele, dar le depășește.

Într-un cuvânt, Tigruța mea e minunată și vreau să mai stea lângă mine cât mai mult timp. Când se va termina, va fi greu să învăț să trăiesc fără ea.
Povestea aceasta este despre ea, nu despre mine, pentru că ea m-a salvat pe mine. Am uitat să vă spun că eram alergică la părul de pisică în urmă cu 18 ani.

Poveste trimisă de Stela

Ai salvat și tu un câine sau o pisică? Trimite-ne povestea ta!

Dacă și tu te numeri printre cei care au o poveste asemănătoare, te invităm să ne povestești mai multe. Scrie-ne la adresa [email protected] și trimite-ne câteva fotografii, alături de datele tale contact. 

O dată pe săptămână, vom publica pe blogul Agroland o poveste care ne-a impresionat, și vom premia efortul tău de a salva un animal cu un sac de hrană pentru animale de companie.