Rafturile de ouă din nou goale – peste jumătate din producție merge la export
În ultimele săptămâni rafturile de ouă din magazine au început să se golească și au rămas disponibile doar câteva sortimente. Mulți producători au ales să-și trimită o parte semnificativă a producției la export. Singurii producători care au coșul plin de ouă sunt cei care aleg să crească puicuțe pentru ouă în gospodărie.
România se află printre statele membre ale Uniunii Europene cu cele mai mici prețuri la ouă, potrivit datelor recente publicate de Observatorul Prețurilor în Uniunea Europeană. Prețul ouălor la poarta fermei este de aproximativ 60 de bani, iar la raft ajung la un preț aproximativ de 1 leu, mai mult în cazul ouălor BIO.
Conform Știrilor ProTv, deranjați de politicile de preț ale supermarketurilor, tot mai mulți producători s-au orientat spre piețele externe, unde prețul este mai profitabil.
Exporturile de ouă românești au crescut spectaculos, de peste cinci ori în ultimul deceniu. Principalele destinații pentru ouăle produse în România sunt Italia și Germania, iar primele zece țări partenere însumează peste 96% din valoarea totală a exporturilor.
Potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS), România a exportat 33.000 de tone de ouă în 2024, însă în primele opt luni din 2025 s-au vândut deja peste 35.000 de tone, depășind întreg volumul anului anterior.
România are grad de autosuficiență de peste 150% atât la carnea de pui, cât și la ouă. Ministerul Agriculturii a introdus un sistem de licențiere a ouălor și cărnii de pui, astfel încât procesatorii români pot solicita licențe de import doar dacă pe piața internă nu există stocuri suficiente.
Peste 50% din producția națională de carne de pasăre și ouă este destinată exportului. Această situație paradoxală, prețuri mici la ouă pe piața internă, dar exporturi masive, reflectă competitivitatea ridicată a producătorilor români, dar și presiunile exercitate de importurile ieftine din afara UE.
România rămâne astfel un jucător important pe piața europeană a ouălor, capabil să-și asigure consumul intern și să exporte volume semnificative, însă provocarea majoră rămâne menținerea unui echilibru între sprijinirea producătorilor locali și stabilitatea prețurilor pentru consumatori.
