Variola păsărilor de curte – simptome, prevenție și tratament

Variola sau varicela este o boală care poate afecta păsările de curte, în special găinile și curcile. Se transmite prin contact, iar semnele bolii sunt vizibile. Cu toate că nu există tratament care să vindece boala, dar unul pentru ameliorarea simptomelor, vestea bună este că vaccinarea poate preveni boala și poate limita răspândirea în efectivele afectate.

Citește în acest articol

1. Ce este variola aviară
2. Care sunt simptomele variolei
3. Prevenția și tratamentul în cazul variolei aviare
4. Sfatul specialistului Agroland

Variola păsărilor de curte este o infecție virală la nivel mondial. Diagnosticul se face prin observarea leziunilor de către un medic veterinar. Există atât leziuni macroscopice, evidente, ușor de identificat și de crescătorii de păsări, dar și leziuni microscopice. Determinarea se face prin test PCR pentru a detecta genele specifice virusului variolei aviare. 

Ce este variola aviară?

Variola este o boala virală care afectează cu precădere găinile și curcile. Se transmite prin contact. Perioada de incubație pentru variola aviară este de obicei de 4-10 zile. A fost semnalată pe întreg globul pământesc. Dacă se manifestă doar prin infecții cutanate, de obicei rata de mortalitate a păsărilor infectate este scăzută sau moderată. După recuperare păsările revin, în general, la producția normală. 

Rata mortalității este ridicată în cazul infecțiilor difterice sau sistemice, cauzate de unele tulpini virulente. Leziunile nodulare pe pielea fără pene sunt manifestările caracteristice formei cutanate. În forma difterică, care afectează tractul gastrointestinal superior și căile respiratorii, apar leziuni de la gură până la esofag și în mucoasa traheală. 

Leziunile cutanate de la păsările în curs de recuperare pot deveni o sursă de expunere pentru păsările susceptibile. Țânțarii și alte insecte care înțeapă  pot fii vectori de transmitere. Transmiterea într-un stol susceptibil este rapidă atunci când populația de țânțarii scapă de sub control. Prima regulă în gospodăriile în care se cresc mai multe specii de păsări este separarea lor. Inclusiv puii trebuie separați de păsările adulte. 

Cum se manifestă variola aviară

Variola aviară apare sub diferite forme clinice. Unele sunt ușor de depistat de orice crescător, altele sunt identificate doar de medicul veterinar. În oricare dintre situații, este foarte importantă contactarea medicului veterinar la apariția simptomelor.

1. Forma cutanată. Cel mai ușor se identifică din cauza leziunilor proliferative la nivelul pielii. Simplu spus, pe pielea păsărilor, mai ales pe creastă, cap, în jurul ciocului, apar bube care progresează spre cruste groase.  
2. Forma difterică. Manifestare prin leziuni ale tractului gastrointestinal superior și ale căilor respiratorii.
3. Forma sistemică. Se manifestă atunci când tulpinile virulente provocă leziuni la nivelul organelor interne.

Forma cutanată a variolei aviare se caracterizează prin leziuni nodulare pe diferite părți ale pielii fără pene a găinilor și pe capul și ceafa superioară a curcanilor. Pot apărea și leziuni generalizate și pe porțiunea de piele cu pene. În unele cazuri, leziunile sunt limitate în la picioare.

Dacă leziunile cutatnate se localizează în jurul nărilor, pot apărea scurgeri nazale. Leziunile cutanate de pe pleoape pot provoca închiderea completă a unuia sau ambilor ochi. Leziunile sunt proeminente la unele păsări. În forma difteritică a variolei aviare, leziunile apar pe mucoasa gurii, esofagului, faringelui, laringelui sau traheei. Leziunile bucale împiedică hrănirea corectă. Leziunile traheale provoacă dificultăți în respirație. Verdictul medicului veterinar este important pentru că leziunile laringiene și traheale la pui trebuie diferențiate de cele ale laringotraheitei infecțioase, care este cauzată herpes, și produce incluziuni intranucleare.

Prevenție și tratament

Nu există un tratament specific eficient pentru păsările infectate cu virusul variolei aviare, prin urmare, prevenirea cel mai bun mijloc de apărare. Se recomandă vaccinarea găinilor și curcanilor cu un vaccin cu virus propagat cu embrioni vii sau cu culturi celulare. 

1. Vaccinarea este cea mai bună cale de prevenție. Se pot vaccina puii de o zi, dar și păsările sănătoase, care nu au fost infectate. În România există pe piață vaccin. Vaccinarea se face de către medicul veterinar. 

Deoarece infecția se răspândește lent, vaccinarea este adesea utilă pentru a limita răspândirea în efectivele afectate. Este necesar să fie atunci când mai puțin de  20% dintre păsări au leziuni. Puii proveniți din efectivele recent vaccinate sau infectate recent trebuie vaccinați numai după ce imunitatea pasivă a scăzut.

2. Separarea speciilor de păsări. Este recomandată mai ales separarea puilor de carne sau a puicuțelor ouătoare. 

Puii de carne ar trebui sacrificați în jurul vârstei de 8 săptămâni, când au deja 2,5 kg. Până la acea vârstă trebuie protejați, pentru că infectați nu pot fi consumați. Puicuțele ouătoare infectate ouă mai puțin. Protejarea lui, dar și a curcanilor, este o acțiune preventivă simplă, dar utilă. 

3. Carantinarea păsărilor bolnave.

Imediat ce s-au constatat semne de boală la păsările din ogradă, acestea trebuie carantinate, pentru a evita răspândirea bolii. Bineînțeles, odată cu carantinarea se vor lua măsuri de biosecuritate. Nu intra la păsările sănătoase cu hainele, încălțările sau echipamentul cu care s-a intervenit la păsările infectate.

4. Dezinsecția și dezinfecția ajută mult. 

Țânțarii pot transmite boala prin înțepături. Din acest motiv trebuie făcută dezinsecție periodică, iar dezinfecția ajută împiedicarea răspândirii bolii. Adăpătorile și hrănitorile se dezinfectează zilnic.

Sfatul specialistului Agroland

Împotriva variolei aviare nu există tratament. Dacă păsările infectate au imunitatea bună, le trece. De aceea noi recomandăm aplicarea aditivilor furajeri în apă, cum ar fi Jolomix, pentru aport de vitamine esențiale.  Dacă nu s-a făcut vaccinul, păsările, mai ales puii de o zi, trebuie separate. Este o problemă dacă se îmbolnăvesc puii de carne, de exemplu, pentru că ei nu se pot consuma după îmbolnăvire, eventual doar după o lună de la vindecare. Dar puii de carne de obicei se consumă la vârsta de două luni, nu sunt pui pe care să-i ți peste an, deci este mai bine să-i ți separat decât să riști îmbolnăvirea lor. După îmbolnăvire se poat administra soluții sterile izotonice, cu rol de protecție, dar pe care le poate recomanda doar medicul veterinar, spune Ovidiu Șandru, crescător consacrat de păsări, cu studii veterinare absolvite.