Viermele mărului – cum combați cel mai temut dăunător al livezilor 

Pentru pomicultorii care au livezi de mere, un inamic invizibil și extrem de păgubos poate compromite întreaga recoltă: viermele mărului. Acest dăunător nu doar că strică aspectul fructelor, dar reduce masiv producția și calitatea merelor. Vezi cum arată fructul atacat de acest dăunător și cum îl recunoști printre merele sănătoase.

Află din acest articol:

1. Ce este și cum arată viermele mărului 
2. Cum atacă viermele mărului fructele
3. Ce metode eficiente de combatere există

Ce este și cum arată viermele mărului?

Viermele mărului este, de fapt, larva unui fluture mic, cunoscut în știință sub denumirea de Cydia pomonella. Fluturele adult are aripi cenușii-maronii, cu pete discrete, și măsoară aproximativ 2 cm. Deși fluturele nu este periculos pentru pomi, adevăratul dăunător este larva sa.

Larva, adică viermele propriu-zis, are inițial culoare albă, apoi rozalie, cu capul maroniu. La maturitate ajunge la 15–20 mm lungime. Această larvă pătrunde în fruct și sapă galerii, hrănindu-se cu pulpa și semințele merelor. Prezența ei este trădată de un orificiu mic la suprafața fructului, însoțit adesea de excremente sub formă de rumeguș brun.

Cum afectează viermele mărului producția de mere?

Atacul viermelui mărului este extrem de păgubos. Un singur fluture poate depune până la 80 de ouă, ceea ce înseamnă zeci de fructe compromise într-un sezon. Fructele atacate nu mai pot fi comercializate, deoarece își pierd aspectul atrăgător și devin improprii consumului.

La nivel de livadă, pagubele pot ajunge la 40–60% din producție dacă nu se iau măsuri preventive și de combatere. Mai grav, odată pătruns în fruct, viermele mărului determină căderea prematură a acestuia, scăzând și mai mult randamentul livezii. Pentru micii producători și gospodari, pierderile pot fi semnificative.

Cum atacă fructul?

Procesul de atac începe odată cu depunerea ouălor de către femela fluture, de obicei pe frunze sau direct pe fructele tinere. După câteva zile, larva eclozează și pătrunde în măr prin coajă, aproape invizibil. Din acest moment, fructul devine practic pierdut.

Viermele mărului sapă galerii în pulpă, ajunge la semințe și elimină resturi care ies prin gaura de intrare. Astfel apar fructele pătat-maronii, cu pulpa stricată și cu urme de „rumeguș” în interior. De multe ori, atacul nu se observă imediat, iar fermierul descoperă fructele compromise abia la recoltare.

Procesul de dezvoltare al larvei

Ciclul de viață al viermelui mărului este fascinant, dar și periculos pentru livezi:

1. Ouăle – depuse pe frunze sau fructe; sunt foarte mici și greu de observat.
2. Larva (viermele mărului) – iese din ou și pătrunde rapid în fruct. Această etapă este cea mai dăunătoare.
3. Pupa – după ce se hrănește, larva părăsește mărul și se transformă în pupă în scoarța pomului sau în resturile vegetale de pe sol.
4. Fluturele adult – apare din pupă și ciclul reîncepe. În condiții favorabile, pot exista 2–3 generații pe an.
   

Această rapiditate de dezvoltare explică de ce infestarea cu viermele mărului poate scăpa ușor de sub control.

Cum poate fi combătut viermele mărului?

Lupta împotriva acestui dăunător trebuie să fie complexă și continuă. Există mai multe soluții, de la metode tradiționale până la tratamente moderne. Indiferent de produsul ales, consultă un specialist agricol sau un magazin de specialitate pentru a stabili momentul optim de aplicare a tratamentului. Citește și despre tratamentele obligatorii din livada de meri pe care trebuie să le faci de-a lungul anului.

1. Igiena livezii

• Adunarea și distrugerea merelor căzute la pământ, deoarece acestea adăpostesc larve.
• Curățarea scoarței crăpate de pe trunchiuri, unde larvele se pot transforma în pupă.
• Săparea și afânarea solului toamna, pentru a expune larvele la frig.
  

2. Capcane feromonale

Acestea se folosesc pentru monitorizarea și prinderea fluturilor adulți. Feromonii atrag masculii, reducând șansele de împerechere și, implicit, numărul de ouă depuse. Sunt o metodă ecologică și eficientă pentru livezile mici.

Acesta se determină în funcție de ciclul de zbor al fluturilor și de condițiile climatice specifice zonei tale. Utilizarea capcanelor cu feromoni este esențială pentru a stabili acest moment, permițând o combatere eficientă și reducerea numărului de tratamente necesare.

3. Tratamente biologice

Există soluții pe bază de microorganisme, precum Bacillus thuringiensis, care atacă larvele fără a afecta pomii sau mediul. De asemenea, unele insecte prădătoare, ca viespile parazite, pot contribui la limitarea populației de viermi.

4. Tratamente chimice

În livezile mari, unde pagubele pot fi uriașe, se utilizează insecticide omologate. Este esențial ca tratamentele să fie aplicate corect și în momentele optime, de obicei la eclozarea ouălor, pentru a lovi larvele înainte de a intra în fruct.

1. Coragen –  insecticid cu acțiune sistemică locală și translaminară. Acționează prin contact și ingestie, paralizând mușchii insectei și ducând la încetarea rapidă a hrănirii. Este foarte eficient împotriva ouălor, larvelor și adulților.

• Cum se aplică: se folosește o doză de 1,5 ml la 10 litri de apă pentru a trata o suprafață de 100 m². Se aplică prin stropire foliară. Se recomandă 1-2 tratamente pe sezon, la apariția primei generații de dăunători, adică la avertizare, de la stadiul de înflorire până la începutul coacerii fructelor.
• Observații: are o perioadă de protecție de lungă durată (14-21 zile) și este rezistent la spălare după 2 ore de la aplicare. Timpul de pauză este de 14 zile.

2. Spintor – insecticid de origine naturală, produs prin fermentație bacteriană, considerat o soluție hibrid între produsele chimice și cele biologice. Acționează prin contact și ingestie, afectând sistemul nervos al larvelor.

• Cum se aplică: se aplică prin stropire la începutul eclozării omizilor. Intervalul dintre tratamente este de 7-9 zile, în funcție de gradul de infestare.
• Observații: are o perioadă de protecție mai scurtă (aproximativ 7 zile), dar este foarte eficient și are o toxicitate redusă pentru organismele utile precum albinele și acarienii prădători, fiind potrivit pentru managementul integrat al dăunătorilor.

3. Decis Expert 100 EC  –  insecticid piretroid de sinteză, cu acțiune prin contact și ingestie. Are un efect de șoc rapid asupra insectelor, acționând asupra sistemului nervos. De asemenea, are un efect repelent și anti-hrănire.

• Cum se aplică: se folosește o doză de 75 ml/ha (hectar). Se aplică prin stropire foliară la avertizare, la apariția dăunătorului. Numărul maxim de tratamente pe sezon este de 2, cu un interval de 14 zile între ele.
• Observații: timpul de pauză este de 7 zile. Pentru a preveni apariția rezistenței, se recomandă alternarea acestui produs cu insecticide din alte grupe chimice.

4. Calypso 480 SC – insecticid sistemic care acționează prin contact și ingestie. Are o eficacitate foarte bună, inclusiv împotriva formelor rezistente la alte insecticide. De asemenea, are un efect ovicid puternic.

• Cum se aplică: se utilizează o concentrație de 0,02% (adică 2 ml la 10 litri de apă). Se aplică prin stropire, la avertizare. Se pot efectua 1-2 tratamente pe sezon, câte unul pe generație.
• Observații: perioada de protecție este de minimum 14 zile. Timpul de pauză este de 14 zile. O caracteristică importantă a acestui produs este selectivitatea excepțională față de insectele polenizatoare (cum ar fi albinele), permițând aplicarea sa chiar și în timpul înfloririi.

5. Mospilan – conține acetamiprid, o substanță din clasa neonicotinoidelor. Acest insecticid este cunoscut pentru acțiunea sa sistemică.

• Cum se aplică: pentru viermele mărului, dozajul recomandat este, în general, de 0,2-0,3 kg/ha, sau o concentrație de 0,02-0,03%. Se aplică prin stropire foliară, asigurându-te că întreaga coroană a pomului este acoperită uniform.
• Observații: cel mai eficient moment de aplicare este la avertizare, adică la începutul zborului fluturilor din prima generație și, ulterior, la apariția generațiilor următoare. Se recomandă 1-2 tratamente pe sezon, câte unul pentru fiecare generație principală de dăunători, cu un interval de 14-21 de zile între tratamente.

5. Plase și metode mecanice

În grădinile de mici dimensiuni, se pot folosi plase protectoare care împiedică fluturii să depună ouă pe fructe. Totodată, inelele capcană din carton aplicate pe trunchiuri pot prinde larvele care coboară pentru împupare. Astfel viermele mărului nu apucă să facă stricăciuni.

Concluzie

Viermele mărului este unul dintre cei mai agresivi dăunători ai livezilor de meri, provocând pagube majore atât în gospodării, cât și în plantațiile comerciale. Recunoașterea timpurie a atacului și aplicarea unor măsuri integrate de combatere, de la igiena livezii și capcane feromonale, până la tratamente biologice și chimice, pot salva o mare parte din recoltă.